SEMN'AL, semnale, s.n.
1. Semn
convenţional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne, folosite pentru a transmite la distanţă o
înstiinţare, o informaţie, un
avertisment, o comandă etc. ◊
Semnal topografic = construcţie de lemn, de metal sau de piatră, vizibilă la distanţă, care fixează poziţia unui punct pe teren.
Semnal luminos (sau
electric) = nume dat tuturor
dispozitivelor folosite pentru a dirija circulaţia în orase, pe căile ferate etc.
Semnal de cale ferată = semnal
acustic,
optic etc. prin care se transmite un ordin sau o comandă pentru circulaţia pe căile ferate.
Semnal rutier = indicator de circulaţie.
Semnal de alarmă = dispozitiv, montat în fiecare vagon la trenurile de călători care, în caz de primejdie, poate fi pus în funcţie de orice călător. ♦ Sunet convenţional de recunoastere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio. ◊
Semnal orar = emisiune radio care dă ora exactă cu mare precizie, după anumite scheme de emisiune. ♦ Sunet de corn sau împuscătură prin care se anunţă începerea sau încetarea bătăii la vânătoare.
2. (Rar) Fluier mic de metal cu care se dau semnale (
1); semnal dat cu acest fluier.
3. Fig. Tot ceea ce anunţă sau determină începerea unei acţiuni ori îi serveste ca
impuls. ◊ Expr.
A da semnalul = a lua iniţiativa, a face începutul într-o acţiune, a da tonul.
4. (Psih.)
Indiciu al unui
fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul
scoarţei cerebrale, determină organismul să reacţioneze într-un anumit fel. [Var.:
sign'al, ţignal s.n.] - Din fr.
signal (după
semn).
Sursă
: DEX'98
(
42295)
- bogdang